Recent, am fost la magazin și am decis să cumpăr câteva fructe de kiwi din Iran. Când am ajuns acasă, le-am tăiat în jumătate, iar imediat mi-au atras atenția semințele mici, negre, încorporate în pulpa suculentă.
Mi-a venit ideea să le extrag pentru a face un mic experiment de germinare.
Din cauza dimensiunii lor foarte mici, extragerea semințelor s-a dovedit a fi o sarcină mai dificilă decât anticipasem. La început am încercat să le scot cu degetele, dar mi-am dat seama rapid că era un proces lent și ineficient.
În cele din urmă, am folosit o pensetă, ceea ce a făcut lucrurile mult mai rapide și precise. Am reușit să extrag cu grijă aproximativ 40 de semințe, o cantitate suficientă pentru experimentul meu.
Am așezat semințele pe un prosop de hârtie umed, pe care l-am umezit bine cu apă. Apoi am introdus totul într-o pungă de plastic sigilabilă, pentru a crea un mediu umed asemănător cu o mini-seră.
La fiecare două zile, verificam starea prosopului, sperând să văd semne de germinare. Abia în a unsprezecea zi am observat că unele semințe începuseră să formeze muguri albi.
Unele dintre ele se desfăceau ușor, ceea ce era un semn promițător că procesul de creștere începuse.
Am observat că plantele de kiwi cresc lent, dar răspund pozitiv la îngrijirea atentă. Primele vlăstare au apărut la aproximativ zece zile de la începutul procesului.
După încă o săptămână, câteva dintre plante au dezvoltat a doua pereche de frunze, vizibil diferite de cele inițiale.
Noile frunze aveau margini zimțate și erau acoperite cu perișori moi, asemănători cu cei ai urzicilor, dar fără să provoace vreo senzație de arsură la atingere.
Plantele au început să se dezvolte rapid și curând spațiul din recipientul inițial a devenit prea mic. Am selectat cele mai viguroase exemplare și le-am transplantat în ghivece individuale, câte 4-5 în fiecare.
Pregătisem din timp ghivece mai mari, cu pământ potrivit, așa că totul era gata pentru transplantare și pentru a le oferi plantelor mai mult spațiu în care să continue să crească în voie.
